Lexicul din „Descriptio Moldaviae” în oglinzi interlingvistice paralele

Scrisă în limba latină de Dimitrie Cantemir în 1716, în timpul exilului în Rusia, Descriptio Moldaviae a fost tipărită pentru prima dată, în două ediții succesive, în anul 1769‑1770 și, respectiv, 1771, în traducere germană. Această versiune germană, intitulată Beschreibung der Moldau, a servit drept sursă pentru prima traducere românească a cunoscutei lucrări cantemiriene, tipărită la Neamț în anul 1825, cu titlul Scrisoarea Moldovei. Punerea față în față a celor trei versiuni arhetipale (latină, germană, română) evidențiază o serie de fenomene extrem de interesante din punct de vedere traductologic și interlingvistic. Mă voi referi, în comunicarea de față, la avatarurile adaptărilor formale, designative și semantice (română – latină – germană – română) ale unor concepte din sfere semantice diferite (antroponime, toponime, politonime, horonime, etnonime, terminologie militară și administrativă, frazeologie, lexic comun).