În România, Dimitrie Cantemir este cunoscut mai mult ca om politic, istoric, etnograf și scriitor, dar mai puțin ca muzician. Cu toate manifestările sale intelectuale, este puțin știut că opera sa muzicală a influențat mai mult societatea culturală din spațiul Orientului Apropiat decât au făcut-o celelalte realizări menționate anterior.
Muzicienii ulteriori au transmis pe cale orală sau prin manuscrise parte din compozițiile și inovațiile sale teoretice, marcând subtil evoluția muzicii orientale din Persia până în Balcani fie ea religioasă ori laică.
Aceste influențe se reflectă și în tradiția muzicală românească, fără a fi însă analizate la dimensiunea lor reală. Pentru a le identifica, este necesară parcurgerea materialului teoretic specific muzicii religioase (limbaj modal oriental) și a repertoriului componistic reflectat în sursele manuscrise din colecțiile publice sau private.
Acest studiu constituie o succintă prezentare a câtorva dintre elementele teoretice și componistice pe care le putem identifica în practica muzicală actuală.